“The Captain” Grandad Nicu
English version by Anca Șovagău Original version in Romanian by Natalia Luncaș Ionel, available here: Căpitanul bunic Nicu Photographer: Vlad Bodarev He is from Onesti, not Humulesti (a well-known
(7) Bunica Elena Liliana: „Ce n-am putut face cu copiii mei, îmi reușește acum cu nepoatele.”
Dansează Călușarii, coase haine tradiționale nepoțelelor, le povestește despre relieful României și visează să fie terapeut ABA. Până la ai săi 55 de ani o fi trecut prin
(5) Bunica Zina: „Sper s-ajung să-i văd și pe nepoți cu o viață mai bună. Cred că de asta au și venit în Irlanda.”
Am ajuns în Maynooth mai devreme decât planificasem. Speram să mă plimb pe străzi mai mult, dar valul de ploaie m-a speriat și m-am grăbit s-ajung la casa
(4) Bunica Maria Antoaneta: „Cu dragostea asta de neam, de rădăcini nu te naști. Ea se educă în ani și ani de zile.”
Trebuia să fim la ora 5 în Howth. Am programat acest interviu prin sms-uri cu aproape o lună înainte, neavând habar unde ori la cine mergem. Știam doar
(3) Bunica Taniușa: „Vreau ca Damian să cunoască valoarea familiei și știu că dacă se va simți iubit acasă, el neapărat va ști și limba română, și tradițiile noastre.”
Înainte de a publica orice text despre bunici, eu îi sun și li-l citesc. Pentru că acest proiect „Ca bunicii din povești” e menit să rămână în familia
(1) BUNICA OLGA: „Voi comunicați cum vreți, dar eu voi vorbi cu ei în română pentru că vreau ca ei să știe de unde au venit și care este identitatea lor.”
[schimonosire intenționată pentru a păstra autenticitatea dialogului] – „Eu știu că tu volbești lomâna în Ilanda! Și eu volbesc lomâna. Și mama mea, și tatăl meu, și bunica
Despre campania de dor „Ca bunicii din povești”
A fost odată un bunic și o bunică. Și-au lăsat casa, masa și cele mai dragi și au plecat în lumea mare. Acolo, alături de nepoții fără astâmpăr,
Se întâmplă în inima Dublinului: Festivalul de Artă și Tradiții Românești
Chiar la intrarea în galerie m-a întâmpinat un costum românesc strălucitor de frumos; dar strălucitor la propriu. Oare puteam trece pe alături fără să întreb de unde o