Iulie, 2017
Bloggerița Natalia Luncaș-Ionel: „Dedic blogul meu mamelor imigrante și nu doar din Irlanda, ci din toată lumea”
Pe Natalia Luncaș-Ionel am cunoscut-o datorită blogului pe care i-l citesc chiar de la primul articol, din ianuarie 2015. E mămica unui băiețel de 2,5 anișori, stabilită de mai bine de 6 luni în Irlanda, inițiatoare a campaniei„Sunt părinte conștient”, coordonatoare a proiectului „Pilula Dulce” și autoare a blogului Mama în .IE.
Mă inspiră prin tot ceea ce face și îmi place la ea că e sinceră. Tocmai din acest motiv, dar și pentru a afla mai multe despre noua misiune a blogului său, am ales-o pe ea sa fie următoarea protagonista a rubricii „La o cafea cu bloggerii”. Te invit să o cunoști!
Ai luat viața de la zero atunci când te-ai mutat cu traiul, împreună cu familia, în Irlanda. Cum te simți acum acolo? Îți este străină Irlanda sau a devenit a doua (sa poate prima) ta casă?
Bineînțeles că este devreme să spun că Irlanda îmi este a doua casă. Avem puțin peste 6 luni de când locuim aici. Cert e că îmi place deja societatea irlandeză, modul libertin de viață, iar verdele crud prezent 12 luni dintr-un an mă încarcă cu optimism. Un exemplu de libertate aici este când m-am dus la magazin în pantaloni de pijama și nu am simțit absolut nicio privire asupra mea. Ori când merg prin locuri aglomerate, cu o mulțime de oameni și nu trebuie să-mi țin rucsacul în față din frica unui potențial furt. Asta înseamnă că mă simt bine și pentru mine satisfacția interioară este cea mai importantă. Plus că nu pot zice că am luat-o chiar de la zero. Am venit într-o nouă țară, cunoscându-i limba și asta înseamnă cel puțin 3 pași în față. Soțul și-a găsit mult mai ușor un post de muncă din domeniul lui de specialitate, iar eu mi-am găsit prieteni de alte naționalități cu care să petrec timpul. Totuși, cred că mai multe îți voi povesti după o perioadă mai îndelungată trăită în țara trifoiului.
Spuneai pe blog că cel mai greu s-a acomodat băiețelul vostru, Bogdan. Cum ai reușit să-i găsești un nou cerc de prieteni în noua țară?
Nu credeam că și la 2 ani te chinuie dorul. Deși are activități interesante aici, amici noi, Bogdan tot mai ridică ochii spre cer atunci când vede un avion și-mi zice: „mami, hai în Moldova”. Acasă îi sunt verișorii de care e foarte atașat, bunicii cu poveștile și curcanii gălăgioși, vecinii cu care a făcut schimb de haine. Dar am înțeles că nu am cum să îi înlocuiesc cercul de socializare de acasă și doar să-l ajut să-și găsească noi prieteni. Pe lângă asta, noi, părinții lui îi suntem cele mai interesante, dar și caraghioase când trebuie, jucării. Cred că asta ne și unește mai mult, conștientizând importanța fiecărui minut petrecut în familie. Din august va merge la grădiniță și cercul său de prieteni îi va crește. Abia aștept să îmi povestească ce peripeții a făcut cu băieții, dar și ce a învățat nou de la ei.
Ce este important să știe cei care vor să meargă în Irlanda, să se stabilească acolo cu traiul?
- Că este soare și aici și că nu plouă chiar în fiecare zi. Ori chiar de mai apare câte o ciobănească de 5 minute, neapărat apare apoi curcubeul. Uneori și mai multe curcubeie pe zi.
- Că nu există iarnă cu zăpadă ori vară cu caniculă; doar o primăvară continuă. Și vânt.
- Că nu există mită.
- Că avortul este interzis.
- Că e o țară scumpă și niciodată părerile cuiva (ale mele, de exemplu) nu corespund cu ale altui imigrant de aici.
Recent ai lansat noua versiune a blogului tău – Mama în .IE. Povestește-ne despre acest proiect. De ce Mama în. IE?
Noul subiect pe care-l abordez pe blog este o continuitate firească a evenimentelor din viața mea. Înainte mă concentrasem pe activitățile din afara concediului de maternitate, iar acum povestesc despre experiența de integrare în Irlanda din prisma unei familii cu copil de 2 ani. Pentru că da, e diferită decât a unei persoane singure ori chiar și a unui cuplu.
De ce „Mama în .IE”? Acest joc polisemantic îmi descrie identitatea aflată într-o strânsă relație cu prezentul meu. Cuvântul „ie” din sintagmă face referire și la bluza noastră românească, și la valorile noastre pe care le voi promova oricât de mult pot, iar „.ie”, tehnic vorbind, scris cu punct în față este codul internațional și domenul de internet de nivel superior (TLD) pentru Irlanda.
În plus, dedic blogul meu mamelor imigrante și nu doar din Irlanda, ci din toată lumea. Mame care au curajul să povestească cum este să îți construiești o viață într-o altă țară, cum e să depui efort ca fiii și fiicele tale să-ți iubească și respecte țara din care tu ai plecat tot pentru ei, cum e să-ți faci prieteni, dar și cum e să plângi ca să-ți reîncarci bateriile. Pentru că pe Facebook și alte rețele sociale totul pare atât de perfect, încât nu observăm când cineva se retrage pentru că nu mai suportă atâta perfecțiune-n lumea internauților, alegând să sufere în tăcere. Sunt pro promovării exemplelor de reușite printre imigranți, dar nu aș vrea să uităm de realitatea dură prin care majoritatea trec. De la depresii cauzate de job-uri care să nu ne placă, instabilitate financiară, vreme posomorâtă, oboseală și altele până la dorul de părinți. Cel din urmă doare cel mai tare.
Citește continuarea aici:
