Text din arhivă, publicat pe 3 septembrie 2017 pe vechiul blog (www.nataliaionel.com)
Intenționat am amânat acest text. Am așteptat să mă detașez de toate emoțiile pozitive acumulate la evenimentul de sâmbătă dedicat Limbii Române. Am întâlnit acolo copii care să-i recite poeziile lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru și să-l strige pe Ștefan cel Mare până fiorii îți taie răsuflarea.
Iar ei sunt copii integrați în școlile irlandeze, ei merg la concursuri naționale ori poate cu cei mai buni prieteni ai lor vorbesc numai în engleză. Ei, copiii diasporei sunt cel mai frumos produs al procesului de imigrare.
Am amânat articolul pentru că am vrut să-mi găsesc propriile argumentele ale acestor tip de evenimente tocmai că am întâlnit des această abordare: „La ce bun să citesc în limba română dacă sunt în Irlanda? De ce să mai fiu parte dintr-o societate din care, de fapt, am plecat odată cu emigrarea? Integrarea în noua țară înseamnă să uiți de propriile obiceiuri.”
De aproape un an de când am statut de imigrant în Țara Smaraldului, am observat că sunt 3 tabere în jurul meu:
- Cei care s-au separat complet de tot ce înseamnă țara de origine: nu păstrează legătura cu cei rămași în Moldova/România, se izolează, evitând evenimentele sau orice formă de contact cu membrii diasporei adoptivă și își fac prieteni numai în rândul localnicilor.
- Și, pe de altă parte, cei care-și formează o enclavă închisă cu prieteni, limbă de comunicare și obiceiuri strict aduse de acasă. Ei nu învață limba țării adoptive, își pun satelit pentru a urmări doar posturile românești/rusești și, în pofida anilor trăiți în această țară, ei tot nemulțumiți sunt de climă, de condițiile de trai, de prețuri și altele.
Categoric nu vreau să dezvolt subiectul celor 2 tabere. E alegerea lor. Însă mă bucur mult că există o a treia cale:
- Cei care-și promovează identitatea, respectându-și prezentul.
Și în acest context voi reveni la frumusețea emoțională, dar și necesitatea practică a evenimentelor precum Sărbătoarea Limbii Române, organizată de Comunitatea Românilor din Irlanda weekend-ul trecut.
Noi, de exemplu, nu ne facem prieteni după criteriul țării de origine, ci a valorilor pe care le împărtășim împreună. Noi respectăm Irlanda, vorbindu-i limba, învățându-i istoria, dar și dăruindu-i o parte din frumosul poporului nostru. Bogdan merge la lecții de dansuri irlandeze în fiecare sâmbătă, iar acasă îl învăț hora.
Citește și: ANApoda tare cu limba română peste hotare?
Eu cred cu toată certitudinea că imigrarea are numai avantaje pentru dezvoltarea noastră biculturală, cu cel puțin 2 limbi în bagajul de cunoștințe și cel puțin 2 țări care să ne deschidă ușile pentru reușite profesionale. Acest sentiment mi l-am confirmat și sâmbătă la Sărbătoarea Limbii Române, fiind înconjurată de zeci de copii talentați – copii ai diasporei.
În plus, membrii Romanian Community of Ireland (RCI) organizează cursuri de limba engleză pentru cei din diasporă și, deopotrivă, lecții de limba română pentru irlandezi. M-am bucurat să aflu că limba română va fi predată în școlile din Dublin în rând cu alte limbi străine precum franceză, poloneză, spaniolă ș.a. De la doamna Florina Sava, reprezentant al Ambasadei României în Irlanda am aflat că începând cu noul an școlar 2017/2018 cursul de limbă, cultură și civilizație românească este predat în 5 instituții de învățământ din Dublin, la diferite niveluri, iar pentru prima dată în program a fost inclusă și o școală din Cork.
Citește despre RCI de aici: www.RomanianCommunity.net
Irlanda ne primește cu căldură, punându-ne pe tavă cultura sa, obiceiurile, gastronomia, geografia. Nu ar fi corect să ne bucurăm de acestea fără să oferim în schimb propriile experiențe adunate în țara de origine.
Și acum, în umila-mi încercare de a găsi un răspuns titlului: La ce bun copiii diasporei sărbătoresc Limba Română în Irlanda? Dacă vrem ca ei să fie fericiți cu propria-i identitate, atunci să respectăm ambele țări din inima lor.
Vă las în compania câtorva fotografii de la Sărbătoarea Limbii Române din 2 septembrie, eveniment organizat de Comunitatea Românilor din Irlanda. O galerie foto mai amplă pe pagina de Facebook a blogului: Mama în .IE.
Foto: Natalia Luncaș-Ionel
Aștept părerile voastre despre integrarea într-o țară străină în comentarii (pe blog sau pe pagina de Facebook: Mama în .IE) ori pe mail – natalialuncas@gmail.com în caz că doriți confidențialitate. Eu cu siguranță voi mai reveni la acest subiect.
