Primul gând despre Mari a fost că ea e cea mai populară femeie din toată diaspora românească din Irlanda. Nu că ar fi vreo bucătăreasă sau pictoriță vedetă (deși gătește și pictează extraordinar), dar așa cum vorba zice că toate drumurile duc la Roma, în cazul nostru: toate soluțiile pentru traducerile engleză-română/invers, legalizarea acestora, suportul pentru anumite accidente, sprijinul juridic în Irlanda, asistență la întocmirea dosarului pentru a aplica la cetățenia irlandeză – pe toate le are Mari Preda.
Eu mă simt onorată că acest om blând, liniștit, extrem de inteligentă mi-a devenit între timp prietenă, iar faptul că m-a lăsat să scriu despre ea pe blogul meu este o onoare. Mai ales că-i în contextul jurnalului de antreprenoriat, MAI ALES CĂ ea este cea care m-a încurajat prin a-mi explica pașii concreți de a porni o afacere în Irlanda.
Faceți cunoștință: Mari Preda, consultant juridic, traducător autorizat, Commissioner for Oaths, mamă de 2 băieți, soție, fiică, prietenă.
Notă: Acest #jurnaldeantreprenoriat pornit în parteneriat cu Larisa Cepoi – business coach-ul meu, nu și-ar avea locul pe blogul meu dacă nu aș căuta mai multe exemple în jur, despre unele din ele având posibilitatea și să scriu aici. Pentru că atunci când voi fi demotivată, fără inspirație, speriată eu vreau să am exemple concrete în mintea mea. Și nu, nu încerc să conving pe absolut nimeni că antreprenoriatul e cel mai bun, dar da, vreau să inspir, să ofer claritate și poate cineva își va găsi aici momentul de „aha! Hai că vreau să-ncerc!” Cel puțin așa cum a fost în cazul meu.
Tocmai de asta, de câteva săptămâni sunt într-o continuă căutare de femei antreprenoare, experiența cărora ar putea fi utilă pentru măcar o singură persoană din rândul cititorilor acestui blog. Dacă măcar O SINGURĂ femeIE va spune că a găsit aici răspunsul la teama ei, că am ajutat-o să-și crească stima de sine, încrederea în ce poate ea – înseamnă că misiunea mea va fi îndeplinită.
Și vă rog: Nu vă fie frică să citiți și distribuiți un text despre afacerea cuiva. Bucurați-vă pentru succesul acelei persoane pentru că și ea/el a trecut prin multe eșecuri, la fel ca tine. Unde a ajuns ea, poți ajunge tu. Sau nu. Viața-i toată o alegere.
Natalia: Ce te-a motivat să pornești pe calea antreprenoriatului?
Mari: A fost o decizie bazată pe nevoile cetățenilor români din Irlanda.
Lucram ca traducător independent pentru mai multe companii de traducere la momentul respectiv, am lucrat ca Assistant Manager la una dintre aceste companii, deci eram în cunoștință de nevoile existente. Din ce în ce mai multe persoane mă contactau pentru servicii de traducere (fie interpretariat la diferite programări, fie traducere de documente) şi de fiecare dată trebuia să apelez la compania pentru care lucram pentru disponibilitate si pentru a legaliza documentele.
Atunci am decis să pornesc pe cont propriu pentru a avea mai multă flexibilitate în acest sens. M-am consultat cu un prieten apropiat care m-a încurajat, evident cu soțul meu care nu a ezitat deloc şi mi-a spus direct: „go for it”!
Următorul pas a fost să mă gândesc la un nume şi să creăm un logo. Mi-am dorit ca numele să reprezinte natura serviciilor noastre, Expedio referindu-se la prompt, eficient, clar.
Natalia: Cum ai decis care e forma juridică potrivită pentru afacerea ta? Povestește mai multe despre ce faci tu.
Mari: Lucrând deja ȋntr-un birou de traduceri, eram familiară cu sistemul de aici din Irlanda, deci a fost ușor să hotărăsc forma juridică. Cu ce putem ajuta? Cea mai mare parte a activității acoperă serviciile de traducere a documentelor, apoi aplicațiile pentru naturalizare (cetățenie), interpretariat pentru programări medicale, juridice, consiliere în diferite domenii.
Fiind aici din anul 2000, aplicația mea pentru cetățenie (după 5 ani de reședință) a durat aproape 7 ani !!!! Da, știu o să mire multă lume, dar pe atunci nu aveam o listă standard de documente, trimiteai tot ce-ți venea în minte şi sperai să nu iți mai ceară nimic. Ei trimiteau totul înapoi şi mai voiau ceva la dosar. Țin minte că la un moment dat l-am luat şi l-am pus în gunoi. Soțul meu l-a scos şi mi-a zis să mai aștept vreo 2-3 zile că îmi revin. 😊
M-am dus din nou la notar, Commissioner for Oaths, cel care mă ajutase cu tot ce aveam nevoie şi mi-a spus atât: „Dă-le tot ce vor, la un moment dat se vor sătura şi ei”. M-a ajutat doar prin atitudine şi vorbe, timp de câteva minute. Atunci am știut că pot şi eu să ajut la rândul meu. A fost un lucru ce a contribuit mai târziu la traseul meu.
In 2016, biroul de avocatură Murray Flynn Solicitors m-a contactat pentru o colaborare în sensul ca aveau mulți clienți români care îi contactau în urma accidentelor. Însă din cauza barierei limbii engleze, comunicarea era foarte dificilă şi uneori timpii de așteptare se prelungeau din cauza lipsei unui traducător.
Atunci am decis să colaborez cu biroul de avocatură şi să ajut în relația cu comunitatea de români în acest domeniu al vătămărilor corporale. Mă bucur de această decizie deoarece consider că românii care ne-au contactat în cazurile de despăgubire au primit un mare ajutor din partea biroului.
Natalia: Cum a evoluat ideea de la de la business plan la implementare? Care a fost traseul tău?
Mari: Nu aş putea spune că am avut un plan de afaceri, un traseu bine stabilit. Am început pas cu pas: am ales un nume, apoi un prieten m-a ajutat cu crearea unui logo, am depus actele la CRO pentru a înregistra compania şi astfel s-a creionat Expedio, cu răbdare, promptitudine, serviciu clienți şi o vorba bună, cred eu, atunci când era nevoie.
Natalia: Ai avut vreodată un mentor/coach în antreprenoriat? Dacă da, cum anume el/ea te-a ajutat să obții claritate în drumul tău de antreprenoare?
Mari: Nu am avut din păcate, în afară de faptul că am lucrat ȋntr-un birou de traduceri ca Assistant Manager, ceea ce m-a ajutat foarte mult, nu am avut pe altcineva în acest sens. Cum bine spune expresia: „I’ve watched and learned”. Am observat, am învățat, am pus în aplicare, am ajustat acolo unde a trebuit, am modelat după nevoile mele si ale clienților.
Natalia: Și oare recomanzi altor persoane să-și caute antreprenori care să-i inspire sau fiecare cu propriul drum în viață?
Mari: Consider că da, este bine să ai pe cineva care să te îndrume, să te inspire, să iți ofere o opinie obiectivă … eu nu am avut acest ajutor, însă sunt sigură că ar fi fost binevenit în momentele când „bâjbâiam”. Dar familia şi prietenii au fost aproape şi m-au încurajat la fiecare pas. Acest lucru a contribuit foarte mult, mai ales că o perioadă lungă la început, lucram în weekend, seara după program, deoarece aveam şi un alt serviciu.
Natalia: Dacă ai putea să te întorci în timp, ce ți-ai spune ție – atunci când erai abia cu penița în mână și porneai în această aventură?
Mari: Până în acest moment, nu mi-am adresat această întrebare. Curios că ai folosit acest cuvânt, penița era prezentă în acel moment, o voiam neapărat integrată în logo.
Nu regret nicio clipă că am pornit pe acest drum: iubesc ceea ce fac, îmi place să ajut oamenii atunci când pot (deși, nu este întotdeauna ușor), iar sentimentul de împlinire atunci când un client trece pe la birou sau te sună după ceremonia de jurământ ca să îți mulțumească, este recompensa cea mai mare. Evident, Expedio a fost şi este un sprijin financiar, încercând în același timp să păstrăm costurile cât mai rezonabile pentru client.
P.S. De când eram pe băncile liceului încercam să ajut străinii care veneau în oraș, să traduc pentru ei în diferite împrejurări (prima mea iubire a fost limba franceză). Făceam acest lucru voluntar şi îmi plăcea la nebunie.
Vezi celelalte articole din #jurnaldeantreprenoriat – proiectul creat în parteneriat cu Larisa Cepoi, mindset & business coach: Ce se află dincolo de „eu pot”? (1. Jurnal de Antreprenoriat) și Cum pornesc o afacere în Irlanda? (2. Jurnal de Antreprenoriat)
Cu gânduri bune și în căutare de o nouă femeIE antreprenoare,
Natalia Luncaș Ionel,
Autoarea blogului Mama în .IE
