Aprilie, 2018
Natalia Luncaș-Ionel sau „Mama în .IE”, despre Țara Smaraldului: „Inima mea a îmbrățișat identitatea și prezentul meu: Moldova și Irlanda”
Natalia Luncaș-Ionel – autoarea paginii „Mama in .IE” este protagonista de astăzi în campania #Cumamemigrat. Mereu dornici de a cunoaște culturi și civilizații, de a descoperi locuri frumoase și de a afla „ce are mai bun o țară”, familia Luncaș-Ionel obișnuiau să călătorească des încă de când erau în Moldova. Țara care le-a trezit însă interes și au considerat că-i va oferi cele mai bune valori copilului lor este Irlanda. Iată de ce:
Primul gând sau cum a fost luată decizia de a emigra
„Primul gând? Încă din adolescență, de când am început să călătoresc prin lume și am văzut cum e în afară. Însă materializarea gândului de a ne stabili cu traiul într-o altă țară a pornit odată cu nașterea fiului nostru. Știu că risc să iau multe oale sparte-n cap acum și trebuie să fiu atentă cum îmi aleg cuvintele, însă noi chiar am plecat pentru a-i oferi lui un alt viitor. Și asta nu pentru că nu iubim țara noastră sau că nu ne descurcam acasă, ci pentru că Moldova nu are ceea ce îi dorim noi copilului nostru. Orice părinte depune maximum efort să-i ofere propriului copil tot ce e mai bun. Și anume aici apare diferența între „ce e mai bun” în Moldova și „ce e mai bun” în Irlanda, în cazul nostru: societate, drepturi și respectarea acestora, educație, valori, oportunități și lista continuă”.
„În cazul nostru, pregătirea a fost în ani de zile, timp în care am călătorit și am descoperit suficient de multe țări încât să putem compara, să analizăm și să știm clar ce vrem de la o țară adoptivă. Pentru că nu e un pas deloc simplu și trebuie perceput ca atare. Îți schimbă viața, mediul înconjurător și numai încrederea în forțele proprii te ajută să te adaptezi, iar drept rezultat să culegi și roade din asta. Așa că nu cred că este o rețetă sau un calendar special pentru asta. Trebuie să știi doar de ce vrei să emigrezi”.
Cum crezi că trebuie să procedăm dacă avem copii în ecuație?
„În așa situații e mult mai complicat pentru că unul sau mai mulți copii înseamnă o echipă mai mare cu care să pornești la drum, respectiv responsabilități, obstacole, necesități mai multe”.
„În cazul familiei noastre, nici nu am pus în discuție opțiunea de a ne lăsa copilul cu altcineva. Unde suntem noi, acolo e și copilul nostru și invers. Bogdan avea 1 an și 10 luni când am ajuns în Irlanda, abia începea să deslușească unele cuvinte în română și plângea când auzea pe cineva vorbind în engleză. Eu am ales să îi fiu alături și să-l las să se dezvolte armonios, fără frici și inhibare, așteptând momentul detașării firești. Drept că asta a însemnat ca eu să-mi creez programul de muncă în jurul activităților lui Bogdan și să nu caut un serviciu permanent. Acum sunt și specialist în educația bilingvă, doar că fără certificat, concentrându-mă pe dezvoltarea biculturală a băiatului nostru. Mai înseamnă și anumite restricții financiare, având un singur venit stabil în familie. Însă toate astea ne-au unit și mai mult ca familie, cuplu. Oricât de obosit ar ajunge acasă soțul meu, întâmpinarea lui Bogdan îl reîmprospătează imediat. Timpul liber este mereu sărbătoare, savurăm fiecare clipă petrecută în familie și știm că pe parcurs le vom reuși pe toate. Cu încetul se face oțetul”.
Citește continuarea aici:
