Bine te-am găsit!

Dacă ai dat click pe această pagină, bănuiesc eu că ai câteva clipe să facem cunoștință.
Așa că hai să facem o înțelegere: eu îți povestesc un pic despre mine, iar tu, dacă dorești, îmi scrii despre tine și cum ai ajuns pe blogul meu (în comentarii ori în privat). Pentru că, știut lucru: o fi interesant și bine în online, dar tot offline-ul face diferența.

 

  • Eu sunt Natalia, am 33 de ani, sunt „moldoveancă, deci româncă” din Republica Moldova, iar în Irlanda locuiesc cu familia de 6+ ani.
  • De profesie îmi place să zic că sunt „om al comunicării”. Am lucrat ca jurnalist (la o televiziune din Republica Moldova), PR și fundraiser (pentru câteva ONG-uri din Republica Moldova, România și SUA), iar în Irlanda m-am specializat în marketingul digital. Actualmente am 2 joburi: unul de analist în digital marketing în cadrul unei multinaționale și altul de consultant privat în PR și Marketing personalizat. Un CV cu un pic mai multe detalii găsiți pe LinkedIn: Natalia IONEL | Senior Quality Analyst.
  • În ultimii 8 ani m-am reinventat de 2 ori: atunci când i-am născut pe cei 2 băieți ai mei. Altceva nu știu ce ar putea să-mi influențeze atât de mult mindsetul. Deși în altă viață sigur am fost o carieristă (!).
  • Tot maternitatea m-a inspirat să fac un șir de proiecte de suflet, combinând timpul de alăptare cu abilitățile mele dobândite la facultate/job:

A se (re)vedea:

1. „Pilula Dulce” – campanie de fundraising pentru renovarea secției de pediatre din Nisporeni, Republica Moldova, în colaborare cu „Love is Kind”, organizația de caritate din SUA.

(Re)vedeți aici 2 reportaje despre campanie: 1. TVR Moldova povestește succint despre „Pilula Dulce” și 2. Inaugurarea „Pilula Dulce” la Jurnal TV.

2. „Sunt părinte conștient” campanie dedicată inițial părinților din raionul Nisporeni, dar care a ajuns apoi la Ialoveni și Ungheni, promovând parentingul conștient, cu părinți relaxați, informați și fără violență.

(Re)vedeți aici fotografii de la evenimentele organizate de mine și echipa mea din Moldova: Facebook – Sunt părinte conștient, plus un scurt reportaj realizat de Jurnal TV despre cel de-al treilea eveniment din 2016: Despre alăptare și parentingul conștient, la Nisporeni.

3. „Mama în .IE” – propriul jurnal transformat într-un blog despre integrarea mea și a familiei mele în Irlanda. De fapt, a fost un soi de rebranding pentru blogul avut la acea vreme (www.nataliaionel.com). Am pornit acest proiect din necesitatea de a avea o comunitate care să împărtășească valori asemănătoare privind limba română, importanța promovării identității noastre-n țara adoptivă, acceptarea dorului ca o normalitate, dar și respectul pentru Țara Smaraldului. „Să nu uităm de unde am venit. Să respectăm unde am ajuns” – este propriul meu crez de călător în lume care a devenit ulterior și sloganul „Mama în .IE”.

Astăzi număr peste 14 mii de urmăritori pe pagina de Facebook (Mama în .IE – blog de Natalia Luncaș Ionel), acolo unde puteți revedea și postările mele săptămânale, fotografii cu și despre activitatea mea ori video-uri de la șezătorile organizate de mine înainte de pandemie. Să vezi ce comunitate frumoasă am adunat!

(Re)vezi aici cum am organizat Ziua Internațională a Copiilor în centrul Dublinului: „Alunelu, Alunelu” cu Nătălița Fâța-Fâța sau cum a fost la ultima noastră șezătoare, înainte de pandemie când interpreta Cristina Țărean ne-a cântat doina „Pe coarnele plugului” sau cum cum am cântat cu alte 25 de femei la prima șezătoare „Bine-i șade mesei mele” în 2018.

Apropo! Titlul „Mama în .IE” este o combinație excelentă între identitatea și prezentul meu. IE – vine de la ia, bluza noastră românească, iar .ie scrie cu punct în față face referire la prescurtarea folosită pentru Irlanda. Atât de mult țin la aecst proiect că sunt gata să mă iau la hartă cu oricine încearcă să mi-l ia. Tocmai de asta am și depus cerere pentru înregistrarea oficială a drepturilor de autor pe plan internațional pentru acest proiect, devenit între timp parte din brandul meu personal.

Un fel de P.S. care să răspundă unora din voi: în istoria Mama în .IE am avut tentativa de a lucra în echipă cu Irina Galbura și Irina Frunză, dar s-a terminat rapid. Irina Frunză s-a retras, concentrându-se pe creșterea noului său născut și carieră, însă am rămas cumătre. 🙂 Irina Galbura s-a dedicat proiectului său FitMami, însă cu care am reluat organizarea de evenimente, deja sub un alt format. Detalii în punctul 4.

4. Evenimente inspiraționale, în parteneriat cu Irina Galbura – pentru comunitatea vorbitorilor de română din Irlanda. Irina – cu 10 ani în spate de organizare și logistica evenimentelor, eu – cu 10 ani experiență de PR și comunicare, ne-am unit forțele pentru a crea ceva inedit. Irina a gândit aceste evenimente sub forma de ateliere de dezvoltare personală cu specialiști profesioniști, seri de confesiuni cu persoane notorii și întâlniri tematie restrânse sub forma unor reinventări emoționale. Avem deja 3 organizate (cu Larisa Cepoi, cu Nata Albot și Natalia Pavalachi), iar altele deja sunt puse în calendar. Mai multe detalii nu dau că pot fi furate.

(Re)vezi aici: 1) FOTO//Reinventarea mea s-a întâmplat azi, cu Larisa Cepoi., 2) A venit Nata Albot la Dublin și s-a dezgolit … de secrete: „What happens in Dublin, stays in Dublin” și 3) Am lăsat inhibițiile acasă și am fost la întâlnire cu Natalia Pavalachi, sexologă cliniciană.

  • Nu-mi place să fumez, deși am încercat, iar alcool beau strict cât să adorm (sufăr de insomnii).
  • Mă supăr foarte greu, dar dacă am ajuns la supărare, atunci e pe mult timp.
  • Ador Irlanda pentru că mă ajută să fiu eu însămi. Nu zic niciodată că e țara perfectă, dar că cele negative ce le are nu-mi afectează dezvoltarea personală. Îmi mai place și că aici nu se face careu la școală, nu se adună bani pentru lanț de aur de ziua profesorilor, că la chirurg ești văzut și de psiholog, se pune mare accent pe depresia post-partum, nu există niciun business la externarea din maternități (cine știe de cocostârcii din Chișinău știe la ce mă refer) sau de prenumele tău nu râde nimeni, fiind atât de diverse ale lor. Toate astea m-au făcut să decic că vreau să îmbătrânesc aici. Pe cei care mereu se plâng de Irlanda chiar nu-i înțeleg: de ce vă mai chinuiți?
  • M-am vaccinat de Covid și nu cred în poveștile cu cipuri.
  • Alăptez (încă) și o voi face chiar și-n public ori de câte ori va avea nevoie copilul meu. Pe Bogdan l-am alăptat 1 an și 8 luni.
  • Am 2 uleiuri esențiale în casă strict pentru miros ori băi relaxante. Niciodată nu le voi înlocui cu medicamentele necesare unui tratament.
  • Dar nici medicamente nu obișnuiesc să dau familiei mele. Ceaiul de mușețel e aliatul meu nr. 1. Plus fericire și dragoste. Cred în puterea de autovindecare a corpului nostru și nu-mi rămâne decât să-l iubesc.
  • Apropo de fericire – sunt o pozitivistă incurabilă. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că e un dar special să poți vedea frumosul acolo unde mulți cred că e doar urât. Acum sper să reușesc să dau asta și băieților mei.
  • Nu tolerez sub nicio formă oamenii care susțin ori încurajează violența. Războiul din Ucraina m-a determinat să scot chiar câțiva oameni din cercurile mele sociale, atât din online, cât și din offline.
  • „Mama în .IE” nu este jobul meu. E doar o pasiune care mi-a devenit carte de vizită. Sunt activă aici atât cât reușesc să jonglez între job, familie și timpul meu liber. Managementul priorităților e unul din atuurile mele.
  • Da, promovez diverse personae ori servicii (numai dacă eu cunosc ori testez personal) pe pagina mea pentru că ce e frumos merită să ajungă și la urmăritorii mei frumoși, nu? Totodată, cu mult respect față de multe propuneeri venite, eu le voi refuza uneori. Fie pentru că nu am timp (repet: nu voi transforma niciodată Mama în .IE în jobul meu full-time), fie că nu rezonez cu ce mi s-a propus. Toate astea: pentru că-mi respect comunitatea adunată aici, dar mai ales pe mine însămi.

Așadar, dacă i se pare cuiva interesant ce fac eu, mă voi bucura mult. Eu chiar vă mulțumesc că împărtășiți și voi experiențele voastre atunci când vă invit la dialog ori că distribuiți atunci când scriu ceva ce-ar putea fi util măcar unei singure persoane din lista voastră de prieteni. Deja v-am cunoscut pe o mare parte din voi în offline și mă bucur că suntem atât de mulți oameni interesanți aici.

Iar dacă nu sunteți de acord cu ce scriu aici, hai să facem o înțelegere: vă controlați limbajul dacă decideți să comentați/scrieți în privat ori, și mai bine, vă dezabonați. Am mai zis: mi-e prea drag acest proiect pentru a fi ponegrit. Absolut deloc nu tind să adun aici milioane de urmăritori. Din contră: mai bine zece, dar cu care să ne fie drag să comunicăm.

Pe website-ul www.mamainie.eu îmi place să păstrez informații utile și gânduri la care știu că voi mai avea nevoie să revin, evitând astfel riscul de a le pierde printre miile de postări de pe Facebook.

Ei și dacă tot ai citit până aici, pe 1 noiembrie 2023 blogul meu face 6 ani. Vii să sărbătorim împreună?

Cu gânduri bune și multă inspirație,
Natalia Luncaș Ionel