Scriu acest text dintr-un restaurant din apropierea casei. Chelnerii mă cunosc deja pentru că aici tot vin de fiecare dată când am întâlniri de muncă. Azi am stat la o cafea cu un potențial client. Inițial domnul respectiv mă rugase să ne vedem seara, „după job” îmi spusese el, creând parcă ideea că jobul lui e mai important decât munca mea. I-am explicat simplu: „Conversația cu tine e jobul meu, iar eu seara nu lucrez.” A înțeles, a acceptat și mi-a plăcut. Posibil să și semnăm un contract de colaborare.
Pe 17 decembrie s-au împlinit exact 6 luni de când mi-am deschis agenția, de când am pășit în lumea antreprenoriatului. Atunci am pornit pentru că am avut curaj, iar azi continui pentru că văd rezultate și tocmai despre asta mi-am propus să scriu în #jurnaldeantreprenoriat. Pentru că, citând- pe Larisa, cea cu care am pornit acest jurnal: „dorințele rămân dorințe dacă nu sunt însoțite și de acțiuni”.
În lumea antreprenoriatului, curajul este moneda de schimb care deschide uși, împinge limitele zonei de confort și completează încrederea în sine. Totuși, nu e suficient.
Ar părea că cel mai greu e să pornești (așa crezusem și eu), dar nu, e important cum evoluezi, ce rezultate aduci. În cazul meu, știu sigur că 6 luni nu sunt suficiente, dar hei! Am deja 10 contracte semnate până acum, 2 din ele fiind pentru o perioadă de 9 luni. (Yep, ajută asta să știu că-mi pot oferi și stabilitate financiară, dar mai ales psihoemoțională, dărâmând ori anulând frica de eșec.)
Dac-aș putea să generalizez, cred că traseul de la curaj la rezultate este imens și depinde de:
1. Curajul de a începe
Prea multe credințe limitative, teama de eșec sau necunoașterea domeniului afacerii din mai multe perspective. Eu am pornit agenția pentru că știam că POT să fac anumite lucruri, dar oare cât costă? Cum se organizează această muncă la alte agenții? Ce mă fac dacă nu reușesc? Cum să mă impun în fața clienților (apropo de exemplul cu care am pornit textul)?Atunci a fost momentul când am decis că vreau să mai fac o certificare profesională în Irlanda pentru networking calitativ în domeniul meu, dar am și apelat la un business coach (de Larisa Cepoi zic).
2. Viziune clară și planificare minuțioasă
Curajul fără direcție duce la eforturi nechibzuite. Eu sunt omul care caută dovezi palpabile, „să pun mâna pe informație, nu doar s-o aud” și asta m-a ajutat și-n acest proces. Am povestit ideea unor prieteni apropiați de care știu că au deja propria afacere deschisă și, cu ajutorul lor, mi-am setat acțiuni concrete pentru crearea unui business plan și bugetare (în cazul meu implică să am o echipă în spate), am stabilit un set de prețuri pentru serviciile mele (verificate și pe piața irlandeză), am pus la punct toate detaliile juridice (nu am vrut să discut de vreo colaborare fără a mă asigura că pot da factură înapoi), am creat un sistem de organizare a contractelor/facturilor intern și când m-am prezentat clientului – eram aproape echivalentul unei agenții cu experiență de hăt ani.
3. Dezvoltarea abilităților și învățarea continuă
Acest pas este obligatoriu în ORICE sferă a vieții, corect? Fie că suntem părinți și învățăm cum să schimbăm scutecele sau să facem față unui tantrum de adolescent, fie că suntem angajații unei companii – căutăm să ne îmbunătățim abilitățile necesare pentru a fi promovați, a primi măriri de salarii etc. Ei bine, presiunea pe umerii unui antreprenor la început de cale îmi pare și mai mare de atât. Pentru că trebuie să fii deschis să-nveți și oleacă de contabilitate, oleacă de customer service, oleacă de IT, oleacă di tăti.
4. Transformarea curajului în rezultate durabile
Mi-a venit mie într-o seară geniala idee că antreprenoriatul e ca prăjitul cartofilor: la început ai curaj doar să-i tai și pui în tigaia cu ulei, dar numai exersând înțelegi când și cum să-i întorci, iar dacă mai adaugi și niște ceapă și ou în momentul potrivit, te poți considera expert pe toată viața. Ăsta e un rezultat durabil. Inclusiv cât din acești cartofi se depune pe fund, dar asta e altă poveste.
„Și cum, mai exact, te ajută un coach?” în toată această poveste, m-a întrebat azi cineva.
Eu dau exemplul meu, având-o pe Larisa în dreapta mea:
– Cu Larisa am identificat oportunitățile de servicii pe care să le pot vinde cu încredere. Eu știam că-s talentată (modesta de mine!) și știu multe să fac, dar când să creez o listă clară de servicii pentru care să cer bani, aveam impresia că nu mai știu nimic. Încrederea în sine, bat-o vina! Prin diverse tehnici de coaching, Larisa m-a ajutat să fac claritate.
– Cu Larisa am dezvoltat un plan de acțiune cum să-mi transform mindsetul de la angajat la antreprenor. Partea asta îmi pare cea mai dificilă, apropo și știu sigur că dacă eu, cea de azi voi reuși ceea ce mi-am propus mâine, metaforic vorbind, înseamnă că eu mâine voi fi mai încrezătoare, mai curajoasă.
– Cu Larisa am stabilit și un șir de abilități pe care să le caut în colegii mei (secret: Larisa are experiență vastă în Resurse Umane), eu fiind și într-o perioadă activă de recrutare pentru agenției.
Și da, trebuie să recunosc că e foarte important să ai lângă tine, chiar și virtual, un om care să te îndrume, să te susțină în momente critice, păstrând moneda la rece pentru o evaluare constantă și ajustarea strategiei de dezvoltare.
Prea complexe aceste gânduri?
Dacă răspunsul tău e da, înseamnă că nu ți-e interesant antreprenoriatul și/sau dezvoltarea personală.
Dacă răspunsul tău e nu – ai nimerit unde trebuie, prietene!
Cu gânduri bune și cafeaua terminată,
Natalia
____________________
Urmăriți și experiențe împărtășite zilnic despre viața în Irlanda, cu sau fără note de antreprenoriat pe social media:
Facebook @Mama în .IE – blog de Natalia Luncaș Ionel
Instagram @mamainie_natalia.ionel
