Cu cât mai mult se așază emoțiile proiectului „Ca bunicii din povești”, cu cât mai des recitesc poveștile celor 10 bunici descoperiți de mine în acest an, cu atât mai mult îmi reconfirm cât de util e să vorbim despre acest segment demografic parcă ignorat intenționat în diasporă.
Avem bunici care și-au lăsat casă, masă pentru a veni să-și îngrijească nepoții, sacrificându-și într-un fel zona de confort. Ei nu știu limba engleză, nu au proprii doctori, au renunțat la gașca de prieteni, socializarea lor limitându-se la cercul de prieteni al copiilor. Ori avem bunici care au venit unul sau chiar 2 decenii în urmă pe vremea când nici copii n-aveau. Aici, în țara adoptivă și-au creat propriile familii, iar pe acasă, în Moldova ori România – nici vorbă să ajungă în curând.

Oricare le-ar fi traseul/scopul în Irlanda, bunicii sunt principalii piloni care duc mai departe rădăcinile. Nu că părinții n-ar fi, răspunzând unor întrebări primite în privat, dar ei, bunicii sunt cei care alintă nepoții, care mai des au timp să spună povești, care au mai multe experiențe de viață și, hai să fim sinceri, accentul lor în română oricum va fi mereu mai dulce, cu mai mult dor, mai autentic. 

VEZI ȘI: Revista „Ca bunicii din povești” (ediția 1)
Sau VEZI ȘI: 10 bunici din Moldova și România, vedete în Irlanda

Așa a crescut proiectul „Ca bunicii din povești”, creând un subiect nou de discuție în diasporă. Nu doar cei 10 bunici s-au simțit bine în centrul atenției, dar și multe alte familii mi-au scris despre cât de emoționante li s-au părut poveștile de viață descoperite, cât de extraordinare fotografiile lui Vlad și abia așteaptă următoarea ediție.

DAR! Până la următoarea ediție, noi călătorim cu actuala expoziție foto-reportaj prin țară. Pentru că 1. nu vrem să publicăm fotografiile nicăieri în online, fiindu-ne mult prea prețioase și 2. vrem să adunăm bunicii vorbitori de română din Irlanda, vrem ca bunicii noștri să știe că undeva se organizează ceva pentru ei, despre ei.

May be an image of 4 people and text that says "expoziția foto-reportaj CA BUNICII DIN POVEȘTI călătorește în .ie Dublin blin 29splm brie 29 seplembrie Galway 17 decembrie Proiectul este realizat de mama în* ie ያ Cork 21 ianuarie înparteneriatcu cu vine și-n oraÈul tău? când? sprijinit financiar"

CU COMUNITĂȚI MICI FACEM SCHIMBĂRI MARI.

În Galway am ajuns grație bunicii Elena Drăgoiu, participantă în cadrul proiectului, dar și cu susținerea Comunității Românilor din Galway, adunată de doamna Maria Plămadă. Evenimentul a avut loc în Biserica Ortodoxă Română Sf. Nicolae, iar asta a însemnat să ducem proiectul în sânul a cel puțin 70 de români și moldoveni. Imediat după liturghia de duminică și cuvântarea ținută despre importanța bunicilor în viața noastră, Preotul Tudor Ghiță ne-a oferit scena din altarul improvizat.

https://www.facebook.com/reel/836640224925307

Mi-a fost atât de dificil să vorbesc. Dacă la expoziția din Dublin majoritatea fețelor îmi erau cunoscute, în Galway nu știam pe absolut nimeni! Și a fost de două ori mai emoționant. Atunci când prezentam povestea bunicăi Elena, am zărit și lacrimi în ochii celor din sală, dar și multă admirație. Bunica Elena este un simbol pentru românismul din Galway, dar și dedicația-i față de nepoți. Ea și familia merg în fiecare duminică la biserică în haine românești, nepoții cunosc toate rugăciunile, iar cei din biserică erau vizibil copleșiți de colinda doamnei.


„Foarte frumos, dar și trist în același timp proiectul tău. A trebuit să ajungem tocmai în Irlanda să vorbim despre importanța identității noastre”, mi-a spus Laurențiu, unul din domnii din sală. Tot el l-a întrebat pe Vlad cum a pictat tablourile. Și eu, și Vlad am zâmbit. „Acestea sunt fotografii”, i-a răspuns simplu Vlad.

A fost o expoziție foarte diferită de cea din Dublin, dar probabil așa a și trebuit să fie. În Galway, proiectul „Ca bunicii din povești” a căpătat un nou cuvânt în descriere: co-mu-ni-ta-te. Iar cu comunități mici facem schimbări mari.


Următoarea expoziție foto-reportaj „Ca bunicii din povești” va avea loc pe 21 ianuarie în Cork.
V-am zis încă din titlu: bunicii noștri călătoresc în Irlanda.

Urmăriți noutățile despre proiect pe pagina de Facebook: @Mama în .IE – blog de Natalia Luncaș Ionel.
Tot acolo am publicat mai multe fotografii din Galway, mulțumită colegului meu Vlad Bodarev.

Autor fotografii: Vlad Bodarev

Cu gânduri bune și dor de părinți,
Natalia

Natalia Ionel
mameinie@gmail.com
Analist în vânzări - full-time, consultant în PR și marketing - part-time și mamă - de 8 ani deja până la veșnicie. Autoarea proiectului „Mama în .IE”