Nu e prima dată când fie unor persoane cunoscute ori chiar mie personal ni s-a reproșat că am fi trădătoare/trădători de patrie pentru că am ales să plecăm din Moldova, dar de data asta am zis să răspund acestor acuzări prin acest text.
Vorba Ionelei Hadârcă: pentru a fi pe placul tuturor moldovenilor trebuie sau să mori ori să fii atât de modest încât să pari că ai murit. Și neapărat: să nu emigrezi, iar dacă ai emigrat, atunci să te ucizi de dor de casă. Ha ha ha! Nu?
Cele mai recente nemulțumiri față de emigranții noștri au apărut în contextul offline-ului cu Nata Albot pe care eu și Irina îl organizăm la Dublin. (Detalii despre eveniment pe link-ul cu bilete aici: Pe 7 octombrie Nata Albot vine la Dublin)
Deoarece noi, în naivitatea noastră de moldovence pentru care dorul a devenit un mod de viață, am crezut că dacă Nata va aborda subiectul emigrării la evenimentul său atunci vom atrage și mai mulți ochi curioși. Pentru că da, da și iar da – cred cu tărie că dacă transformăm emigrarea într-un avantaj pentru țara noastră și învățăm continuu din acest proces, atunci 100% se va resimți asupra economiei Moldovei.
Respectiv am rugat-o pe Nata să ne facă un discurs pe 10 lecții personale pe care nu le-ar fi învățat dacă nu ar fi plecat din Moldova, ea având o conexiune atât de vie/prezentă cu festivalurile de acasă (vezi Ia Mania, Hodina), cu gastronomia noastră autohtonă (vezi ce cărți a scris Nata, fiind deja stabilită în Canada), cu antreprenoriatul și promovarea brandurilor moldovenești în toată lumea (vezi magazinul online www.fth.md) și lista proiectelor e foaaarte lungă.
Curioși? Foarte mulți! Biletele deja se vând, încât există cerere pentru un astfel de eveniment și-n Londra, și-n Bruxelles, și-n Lisabona.
Reacții primite? Dacă ați decis să plecați, stați acolo și nu ne mai tălăncăniți despre dor. Sau: Ce aveți să ne învățați voi, trădători de patrie care ați ales să nu mai locuiți în Moldova?
Bun, ați zice de ce m-am oprit la aceste reacții dacă tot avem un ecou atât de frumos că se extinde evenimentul? Pentru că am obosit și m-am săturat până-n gât de oameni înguști la minte care văd emigrarea doar ca pe o tragedie și atât, nimic dincolo de asta. Emigrarea poate închide unele uși, dar 100% deschide altele imense.
S-ar putea să-ți placă și:
Irlanda, țara în care au ales mii de moldoveni să vină la muncă este una din cele mai bune exemple din toată lumea care a știut cum să profite de relațiile cu băștinașii lor stabiliți în alte țări pentru a-și întări economia de acasă. Sunt sigură că toți cei care au ajuns în Irlanda în urmă cu 20 de ani vor confirma că pe atunci Țara Smaraldului era mult mai săracă decât azi. De ce? Pentru că această țară înflorește în continuu și cu siguranță peste 5 ori 10 ani vom zice iar că „parcă-i altă țară”.
Cândva (mijlocul sec. XIX și apoi mijlocul sec. XX) din Țara Smaraldului au plecat milioane de oameni, populația scăzând într-un ritm alarmant. Conform unor estimări neoficiale, astăzi peste 50 de milioane de oameni cu origini irlandeze locuiesc în afara țării.
De acolo, de oriunde au ajuns, irlandezii nu au trimis doar lacrimi și patriotism acasă, ci și experiență de muncă, inovație și conexiuni cu diverși investitori care au atras un flux de capital pe termen lung. Avem astăzi aici giganți IT mari care își au oficiul la Dublin (Microsoft, Meta (Facebook, Instagram și Whatsapp), Google ori Dell) ori o sumedenie alte relații cu companii de peste hotare, toate împreună având un impact enorm asupra dezvoltării economice a Irlandei.
Conform Wikipedia, din 1994 până în 2000, rata de creștere a PIB-ului Irlandei a variat de la 6 la 11% pe an, iar din 2003 până în 2007 creșterea medie a fost de 5%. În această perioadă, nivelul de trai din țară nu numai că l-a depășit pe cel al Marii Britanii, dar a crescut la unul dintre cele mai înalte din lume. Este adevărat că în anul 2009 Irlanda s-a confruntat cu o recesiune severă pe fondul crizei economice mondiale. Dar, chiar și după câțiva ani de recesiune, Irlanda rămânea una dintre cele mai bogate țări din Uniunea Europeană.
În centrul Dublinului este și un muzeu dedicat emigranților irlandezi care se și plâng de tragedia despărțirii, dar se și laudă cu toate reușitele. Vă îndemn cu toată inima să mergeți la EPIC The Irish Emigration Museum. Biletele pentru adulți pornesc de la 18 euro, dar merită fiecare bănuț, credeți-mă!
Revenind acum la întrebarea din titlu: Oare când emigranții moldoveni nu vor mai fi considerați trădători de patrie? Umila mea părere e că numai atunci când emigranții moldoveni vor fi cu adevărat valorificați și acasă, și-n țările unde au ales să emigreze, alte generații de oameni din Moldova nu vor mai pleca. Dar până la acel moment mai avem mult de muncit: mult dor de trăit și multe creiere plecate.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Mă reîntorc acum la crearea unui nou poster pentru offline-ul cu Nata Albot. Pentru că Nata are o sumedenie de subiecte, însă noi foarte puține bilete disponibile. Într-un ceas bun tuturor să ne fie!
Fotografie: Daniel Gherasim
Surse de documentare: moldova.org, research.ie, epicchq.com
